Dezvoltare personală pentru adolescenţi

Adolescenţa este perioada de intersecţie dintre copilărie şi maturitate. Specialiştii spun că se desfaşoară între 12 şi 24 de ani. Este o perioadă plină de provocări atât pentru adolescent cât şi pentru adulţii care le sunt alături.

Adolescenţa este înconjurată de mituri pe care ştiinţa le-a dovedit a fi false. Astfel, unul dintre cele mai puternice mituri, este că hormonii dezlănţuiţi îl fac pe adolescent să “o ia razna”. Nimic mai fals, în această perioadă se produce o creştere hormonală, dar nu hormonii sunt de vină (D.J. Siegel).

Siegel susţine că ceea ce trăiesc adolescenţii se datorează în primul rând modificarilor în dezvoltarea creierului. Modul în care navigăm prin anii adolescenţei influenţează direct restul vieţii.

Vârsta adolescenţei este marcată de căutarea noului, de implicare socială şi intensitate emoţională. Aceste modificări au posibile avantaje şi dezavantaje. Adolescenţa este o perioadă de testare a limitelor.

Perioada de trecere de la copilărie la adolescenţă este marcată de distanţarea adolescenţilor de adulţi (părinţi, bunici, fraţi mai mici) şi începerea relaţionării lor cu cei de aceeaşi vârstâ. Distanţarea adolescenţilor de ceilalţi este firească, însă respingerea completă a celorlalţi nu este nici firească nici utilă.

Ce îl determină pe un adolescent sa facă terapie sau pe un părinte să ceară terapie pentru un adolescent?

  • Tristeţe, plâns frecvent, schimbări de dispoziţie, iritabilitate;
  • Anxietate;
  • Temeri iraţionale;
  • Stimă de sine scăzută;
  • Ideaţie suicidară;
  • Tulburări de somn;
  • Doliu sau pierderi;
  • Lipsa iubirii;
  • Traumatisme;
  • Dificultăţi de relaţionare (cu prietenii, la şcoală, în familie);
  • Simptome fizice;
  • Agresivitate faţă de sine;
  • Izolare;
  • Performanţă şcolară scăzută;
  • Utilizarea excesivă a noilor tehnologii;
  • Dificultăţi de adaptare.