Psihoterapie

Psihoterapia este o rampă de lansare pentru a debloca și soluționa problemele curente cu care te confrunți. Se adreseaza oamenilor normali cu probleme emoționale, relaționale, familiale sau cu dificultați în viata de cuplu.

Psihoterapia este o modalitate de a învăţa să ne cunoaştem, să ne descoperim și să ne acceptăm așa cum suntem noi. Psihoterapia este o abordare liberă care poate fi inițiată sau întreruptă oricând doreşte clientul.

Atunci când o persoană se simte vulnerabilă si fragilă din punct de vedere psihologic și caută  un psihoterapeut, de cele mai multe ori se simte descurajată, pe de-o parte din cauza unor credinte (“Dacă merg la psiholog, o să zică lumea că sunt nebun”), iar pe de altă parte se simte descurajată de multitidinea formelor de terapie, întrebându-se cum să găsească forma potrivită, pe care s-o aleagă și dacă v-a obține rezultatul pe care și-l dorește.

Pentru a soluționa problemele întâlnite din viaţa clientului, cel mai de util ajutor  este limbajul. Limbajul ne diferențiază de toate celelalte fiinţe vii, el dă formă ideilor și emoţiilor noastre, iar pentru acest lucru este nevoie de un interlocutor.

Psihoterapeutul este un interlocutor calificat ale cărui cunostiințe ne permit să pătrundem în mintea și în sufletul nostrum pentru a ne identifica emoțiile și gândurile legate de trăirile noastre. Cuvintele nu doar denumesc o realitate, ci o și creează (adică o afirmație deja făcută tinde sa-și confirme propriul adevăr).

Asadar, psihoterapia este o alternativă la construcția psihologică a clientului, este o noua hartă. “Harta nu este teritoriul” confor dictonului (Korzybski 1993).

Psihoterapia permite clientului să găsească alternative la situațiile inițiale, să deseneze o nouă hartă, nu-și propune să schimbe realitatea ci perspectiva asupra realității existente. Omul se dezvoltă pe sine însuși doar în relație cu celălalt (C. Rogers – Cercetarile în domeniul psihologiei sociale).

Intrebările persistă, răspunsurile nu sunt nici absolute şi nici definitive.  Important este să “faci saltul”, să cumperi biletul pentru a face călătoria.

Domeniul este foarte tânăr la noi în țară, este în evoluție și destul de controversat, din puține motive, dar de maxim interes.

Psihoterapia este dificil de standardizat și de livrat în comparaţie cu tratamentul medicamentos. Tratamentele psihologice sunt dezavantajate în comparație cu tratamentul medicamentos,  nu doar din punct de vedere statistic ci și comercial. Psihoterapeutul nu vinde ceva palpabil și cuantificabil, ci vinde alianța terapeutică, suport emoțional, empatie și compasiune, siguranță, create prin onestitate.

 

Cum recunoaştem un psihoterapeut?

Prima condiție pe care trebuie sa o îndeplinească un psihoteraput este ca acesta să fie înscris și membru al Colegiului Psihologilor din Romania și să fie membru în cadrul școlii de formare psihoteraputică. Pe parcursul pregătirii și de-a lungul carierei, teraputul trebuie să integreze: un nivel academic, intelectual al învațării care să cuprindă o serie vastă de modele teoretice existente, să urmeze cursuri de formare continuă, să aibă un nivel al practicii prin lucrul direct cu clienții, ședințe de pregatire experienţale şi o dezvoltare personală.

Psihoterapeutul are capacitatea de a evalua problemele cu care se confruntă clientul, să încheie un contract scris sau verbal în care vor fi stabilite detalii ce privesc desfăşurarea psihoterapiei, frecvenţa ședintelor, durata, costul și principiile etice.

Psihoteraputul trebuie să respecte cadrul deontologic ce presupune în primul rând confidențialitatea și crearea unui spatiu de siguranță (cabinet) pentru client, comportament și conduită adecvată cadrului deontologic.

Psihoterapeutul are capacitatea de a fixa scopuri si modalitați de lucru în colaborare cu clientul și de a monitoriza și evalua interventile. Psihoteraputul are capacitatea de a-l ajuta pe client să se implice într-o acțiune de cooperare și de a da dovada de interes, empatie si acceptare faţă de client.

Psihoteraputul trebuie să nu dea sfaturi, ci doar să monitorieze ceea ce se întamplă în relația teraputică, în contextul lui aici și acum din persepectiva gândurilor și sentimentelor nerostite, neconștientizate şi a relaților pe care și le asumă în relația cu clientul.

Psihoteraputul este conștient de propriile reacții față de client, când este necesar poate verbaliza aceste reacții, fie spune ceea ce gândește sau simte (să fie congruent), fie utilizand aceste informații (contratransfer) pentru a înțelege şi a verbaliza posibilele experiențe de dificultate ale clientului din momentul respectiv.

Psihoteraputul are capacitate de autoreflecție, respectă şi este conștient de diferențele de gen, clasă socială sau de rasă.

Toate aceste caracteristici sunt specifice oricărei forme de psihoterapie (individuală, de grup, dezvoltare personală cu adulţi sau copii, de cuplu şi de familie).

Am speranţa că prin aceste câteva rânduri v-am oferit o perspectivă asupra psihoterapiei şi am deschis o cale către schimbare.